Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Mina
Sfântul Mina a fost de neam egiptean, iar cu îndeletnicirea, ofiţer imperial. Fiind creştin adevărat cu credinţa, el nu a suferit necuratele jertfe idoleşti la care aveau obligaţia membrii armatelor romane, şi de aceea a ieşit cu desăvârşire din rândurile lor, părăsind nu doar armata, ci şi casa, cetatea, poporul şi toate cele ale preadeşartei lumi; şi a mers şi s-a sălăşluit în pustia unui munte, curăţindu-şi trupul şi sufletul cu asprimea grelei vieţuiri şi a liniştii muntelui. Căci mai vârtos a voit să petreacă printre fiarele pustiei, decât printre necuraţii păgâni. într-una din zile Sfântul Mina a cunoscut cu duhul că în cetatea Cotyaeus se petrece un necurată festival păgânesc, plin de mugetele animalelor de sacrificiu. El atunci, îndârjindu-se cu duhul ca un zilot, a intrat în acea cetate şi a strigat tare înaintea tuturor credinţa lui în Hristos, Unul şi Adevăratul Dumnezeu Cel Viu. El strigat tare, dând pe faţă minciuna idolatriei şi bezna tară de fund în care zac păgânii. Pyrrhus, eparhul acelei cetăţi, 1-a întrebat pe Sfântul Mina cine este şi de unde vine. Sfântul a zis: „Egiptul este patria mea, şi Mina îmi este numele. Eu am fost ofiţer în armata romană, dar m-am scârbit de idolatria ei şi mi-am lepădat rangul cu silă. Iar acum stau în faţa voastră, a tuturor, şi proclam în urechile voastre Numele Cel Sfânt al Domnului meu Hristos Cel Veşnic Viu! Şi mă rog Lui fierbinte să mă pomenească şi pre mine, nevrednicul, când va veni întru împărăţia Sa!" Văzând şi auzind acestea, Pyrrhus 1-a supus pe Marele Mina la cele mai bestiale torturi. El a fost biciuit, sfâşiat cu unghii de fier, ars cu făclii şi schingiuit în multe alte feluri, iar la urmă a fost decapitat cu sabia. Ei au aruncat rămăşiţele trupului lui în foc, astfel încât creştinii să nu aibă mângâierea sfintelor lui moaşte. Creştinii însă tot au căutat şi au aflat în cenuşa focului, părticele din trupul sfânt al mucenicului, pe care le-au scos de acolo ca pe nişte nestemate de mult preţ. Ei au îngropat cu evlavie şi cu cinste acele rămăşiţe, care mai după aceea au fost mutate la Alexandria şi îngropate acolo, deasupra lor ridicându-se şi o slăvită biserică în cinstea Sfântului Mare Mucenic Mina. Sfântul Mina a fost martirizat cam pe la anul 304. El acum petrece în ceruri, bucurându-se întru împărăţia nepieritoare a Domnului Hristos. Oricine îl cinsteşte cu evlavie pe Marele Mucenic Mina, şi cheamă cu credinţă sfânt numele lui, primeşte grabnic ajutor. Sfântul adesea s-a arătat înaintea credincioşilor spre a îi ajuta grabnic, sau a necredincioşilor spre a îi pedepsi exemplar, ca un războinic slăvit, călare pe cal.
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, Vieţile Sfinţilor însoţite de Cântări, Cugetări, Luări aminte şi Predici pentru fiecare zi a anului, vol. al II-lea, iulie – decembrie, trad. Mihaela Grosu, Editura Cartea Ortodoxă, 2005).
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, Vieţile Sfinţilor însoţite de Cântări, Cugetări, Luări aminte şi Predici pentru fiecare zi a anului, vol. al II-lea, iulie – decembrie, trad. Mihaela Grosu, Editura Cartea Ortodoxă, 2005).
