Pomenirea Sfântului Grigorie Palamas, Arhiepiscopul Tesalonicului

  Tatăl Sfântului Grigorie Palamas a fost un demnitar de frunte la curtea împăratului Andronic al Doilea Paleolog. Odată studiile seculare încheiate strălucit, excepţional de înzestratul Grigorie nu a voit să intre în diplomaţia imperială, la care îl îndrituiau  naşterea, educaţia şi geniul, ci a voit mai degrabă să se retragă la Sfântul Munte Athos şi să se îmbrace întru îngerescul chip. El s-a nevoit întru cele mai aspre nevoinţe călugăreşti la Mânăstirea Vatopedi şi la Marea Lavră. El a dat timp de douăzeci de ani lupte cu ereticul Barlaam „fiara calabreză", după cum îl numeşte Sinaxarul Duminicii a Doua din Sfântul şi Marele Post, învingându-l la urmă desăvârşit. El a fost sfinţit Mitropolit al Tesalonicului la anul 1347. Biserica lui Hristos îl proslăveşte pe el ca mare nevoitor, mare teolog, mare ierarh şi mare făcător de minuni. Lui i s-au arătat la timpuri diferite Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Sfântul loan Teologul, Sfântul Dimitrie, Sfântul Antonie cel Mare, Sfântul loan Gură de Aur şi îngerii lui Dumnezeu. El a păstorit Biserica lui Dumnezeu de la Tesalonic timp de treisprezece ani, dintre care unul l-a petrecut în Asia, ca prizonier al turcilor sarazini. El s-a săvârşit cu pace către Domnul la anul 1360, şi s-a strămutat la locaşurile neîmbătrânitoare ale împărăţiei Cereşti. Sfintele lui moaşte odihnesc la Tesalonic, într-o slăvită biserică închinată lui.

 

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, Vieţile Sfinţilor însoţite de Cântări, Cugetări, Luări aminte şi Predici pentru fiecare zi a anului, vol. al II-lea, iulie – decembrie, trad. Mihaela Grosu, Editura Cartea Ortodoxă, 2005).

---