UCENICUL MINCINOS
La o mănăstire, ca la atâtea altele, era de ceva timp un tânăr ce dorea cu orice chip să fie călugăr. Şi chiar dacă era harnic şi se străduia să nu iasă din cuvântul stareţului, tot avea un mare defect: când ţi-era lumea mai dragă trântea câte-o minciună. însă minciuna are picioare scurte şi departe n-ajunge. Aşa se face că într-o zi, se-ntâlneşte tânărul nostru prin curtea mănăstirii chiar cu părintele stareţ.
- Sărut-mâna, preacuvioase!
- Ei , fiule, sper că azi eşti un om mai bun decât ieri . Ai făcut tot ce ţi-am spus ?
- Da , părinte stareţ. Am fost atent toată ziua, şi la rugăciune şi la muncă.
- Într-adevăr eşti harnic, n-am ce spune, dar cam împrăştiat: când lucrezi cu câte-o unealtă uiţi de unde-ai luat-o, lucrurile nu ştii pe unde-ţi sunt şi tot de-astea...
- Vai, părinte stareţ, dar chiar azi dimineaţă, după rugăciune, mi-am făcut curat în chilie. Fiecare lucru e la locul lui, le ştiu rostul la toate.
- Parcă nu-mi vine-a crede... Ia spune-mi : ieri dimineaţă, după slujbă ţi-am dăruit trei lucruri . Ce-ai făcut cu ele ?
- Cum să nu ştiu, preacuvioase: păi, mi-aţi dat o sticluţă cu mir, pe care am pus-o pe al treilea raft al dulăpiorului meu, în partea dreaptă. Apo i mi-aţi dat şi o cutiuţă cu tămâie care este pe noptiera de lângă pat, ca să-mi fie mai la-ndemână. Chiar dimineaţă am aprins un bob de tămâie şi sfânta mireasmă s-a răspândit în toată chilia. Şi nu în ultimul rând mi-aţi dat şi o frumoasă iconiţă pe care am pus-o, ca să nu se îndoaie, chiar în Sfânta Scriptură, între paginile 49 şi 50. în felul acesta, de fiecare dată când citesc din Biblie privesc frumoasa iconiţă şi mă închin ei . Vedeţi cât de atent am fost cu fiecare lucru ?
- Măi băiete, păcat de tine că tot nu te înveţi minte. Nu ţi-e ruşine să mă minţi ? Să ştii că în mănăstire nu e loc decât pentru adevăr. Te aştept în biserică la spovedanie şi mai vedem noi.. .
Eu unul nu vă mint, dragii mei . Sincer va spun că s-a întâmplat întocmai cum v-am povestit, cuvânt cu cuvânt. Şi de-asta vi n acum şi vă întreb: cum şi-a dat seama părintele stareţ că tânărul îl înşelă cu vorbe meşteşugite ? Unde se strecurase minciuna ?
Răspuns:
Dacă nu aţi descoperit unde-i ascunsă minciuna, mai parcurgeţi o dată textul cu atenţie şi imaginaţi-vă că faceţi exact ce a spus tânărul: sticluţa de mir poate să fie pe raft ? Bineînţeles! Dar tămâia se poate afla pe noptieră ? Da, de ce nu ! ? Şi iconiţa, poate fi ea aşezată în Biblie între paginile 49 şi 50 ? Nu prea! Dacă nu mă credeţi, încercaţi voi să aşezaţi o iconiţă în orice carte, între paginile 49 şi 50. Nu veţi reuşi niciodată! Aşa că atenţie la orice detaliu, atât la ce spuneţi, cât şi la ce auziţi!
Leon Magdan, Probleme creştine de logica şi perspicacitate, Ed. Mateiaş, Bucureşti, 2007, p. 6.
La o mănăstire, ca la atâtea altele, era de ceva timp un tânăr ce dorea cu orice chip să fie călugăr. Şi chiar dacă era harnic şi se străduia să nu iasă din cuvântul stareţului, tot avea un mare defect: când ţi-era lumea mai dragă trântea câte-o minciună. însă minciuna are picioare scurte şi departe n-ajunge. Aşa se face că într-o zi, se-ntâlneşte tânărul nostru prin curtea mănăstirii chiar cu părintele stareţ.
- Sărut-mâna, preacuvioase!
- Ei , fiule, sper că azi eşti un om mai bun decât ieri . Ai făcut tot ce ţi-am spus ?
- Da , părinte stareţ. Am fost atent toată ziua, şi la rugăciune şi la muncă.
- Într-adevăr eşti harnic, n-am ce spune, dar cam împrăştiat: când lucrezi cu câte-o unealtă uiţi de unde-ai luat-o, lucrurile nu ştii pe unde-ţi sunt şi tot de-astea...
- Vai, părinte stareţ, dar chiar azi dimineaţă, după rugăciune, mi-am făcut curat în chilie. Fiecare lucru e la locul lui, le ştiu rostul la toate.
- Parcă nu-mi vine-a crede... Ia spune-mi : ieri dimineaţă, după slujbă ţi-am dăruit trei lucruri . Ce-ai făcut cu ele ?
- Cum să nu ştiu, preacuvioase: păi, mi-aţi dat o sticluţă cu mir, pe care am pus-o pe al treilea raft al dulăpiorului meu, în partea dreaptă. Apo i mi-aţi dat şi o cutiuţă cu tămâie care este pe noptiera de lângă pat, ca să-mi fie mai la-ndemână. Chiar dimineaţă am aprins un bob de tămâie şi sfânta mireasmă s-a răspândit în toată chilia. Şi nu în ultimul rând mi-aţi dat şi o frumoasă iconiţă pe care am pus-o, ca să nu se îndoaie, chiar în Sfânta Scriptură, între paginile 49 şi 50. în felul acesta, de fiecare dată când citesc din Biblie privesc frumoasa iconiţă şi mă închin ei . Vedeţi cât de atent am fost cu fiecare lucru ?
- Măi băiete, păcat de tine că tot nu te înveţi minte. Nu ţi-e ruşine să mă minţi ? Să ştii că în mănăstire nu e loc decât pentru adevăr. Te aştept în biserică la spovedanie şi mai vedem noi.. .
Eu unul nu vă mint, dragii mei . Sincer va spun că s-a întâmplat întocmai cum v-am povestit, cuvânt cu cuvânt. Şi de-asta vi n acum şi vă întreb: cum şi-a dat seama părintele stareţ că tânărul îl înşelă cu vorbe meşteşugite ? Unde se strecurase minciuna ?
Răspuns:
Dacă nu aţi descoperit unde-i ascunsă minciuna, mai parcurgeţi o dată textul cu atenţie şi imaginaţi-vă că faceţi exact ce a spus tânărul: sticluţa de mir poate să fie pe raft ? Bineînţeles! Dar tămâia se poate afla pe noptieră ? Da, de ce nu ! ? Şi iconiţa, poate fi ea aşezată în Biblie între paginile 49 şi 50 ? Nu prea! Dacă nu mă credeţi, încercaţi voi să aşezaţi o iconiţă în orice carte, între paginile 49 şi 50. Nu veţi reuşi niciodată! Aşa că atenţie la orice detaliu, atât la ce spuneţi, cât şi la ce auziţi!
Leon Magdan, Probleme creştine de logica şi perspicacitate, Ed. Mateiaş, Bucureşti, 2007, p. 6.
