UCENICUL MINCINOS

         La o mănăstire, ca la atâtea altele, era de ceva timp un tânăr ce dorea cu orice chip să fie călugăr. Şi chiar dacă era harnic şi se străduia să nu iasă din cuvântul stareţului, tot avea un mare defect: când ţi-era lumea mai dragă trântea câte-o minciună. însă minciuna are picioare scurte şi departe n-ajunge. Aşa se face că într-o zi, se-ntâlneşte tânărul nostru prin curtea mănăstirii chiar cu părintele stareţ.
       - Sărut-mâna, preacuvioase!
       - Ei , fiule, sper că azi eşti un om mai bun decât ieri . Ai făcut tot ce ţi-am spus ?
       - Da , părinte stareţ. Am fost atent toată ziua, şi la rugăciune şi la muncă.
       - Într-adevăr eşti harnic, n-am ce spune, dar cam împrăştiat: când lucrezi cu câte-o unealtă uiţi de unde-ai luat-o, lucrurile nu ştii pe unde-ţi sunt şi tot de-astea...
       - Vai, părinte stareţ, dar chiar azi dimineaţă, după rugăciune, mi-am făcut curat în chilie. Fiecare lucru e la locul lui, le ştiu rostul la toate.
       - Parcă nu-mi vine-a crede... Ia spune-mi : ieri dimineaţă, după slujbă ţi-am dăruit trei lucruri . Ce-ai făcut cu ele ?
       - Cum să nu ştiu, preacuvioase: păi, mi-aţi dat o sticluţă cu mir, pe care am pus-o pe al treilea raft al dulăpiorului meu, în partea dreaptă. Apo i mi-aţi dat şi o cutiuţă cu tămâie care este pe noptiera de lângă pat, ca să-mi fie mai la-ndemână. Chiar dimineaţă am aprins un bob de tămâie şi sfânta mireasmă s-a răspândit în toată chilia. Şi nu în ultimul rând mi-aţi dat şi o frumoasă iconiţă pe care am pus-o, ca să nu se îndoaie, chiar în Sfânta Scriptură, între paginile 49 şi 50. în felul acesta, de fiecare dată când citesc din Biblie privesc frumoasa iconiţă şi mă închin ei . Vedeţi cât de atent am fost cu fiecare lucru ?
     - Măi băiete, păcat de tine că tot nu te înveţi minte. Nu ţi-e ruşine să mă minţi ? Să ştii că în mănăstire nu e loc decât pentru adevăr. Te aştept în biserică la spovedanie şi mai vedem noi.. .
Eu unul nu vă mint, dragii mei . Sincer va spun că s-a întâmplat întocmai cum v-am povestit, cuvânt cu cuvânt. Şi de-asta vi n acum şi vă întreb: cum şi-a dat seama părintele stareţ că tânărul îl înşelă cu vorbe meşteşugite ? Unde se strecurase minciuna ?

          Răspuns:

        Dacă nu aţi descoperit unde-i ascunsă minciuna, mai parcurgeţi o dată textul cu atenţie şi imaginaţi-vă că faceţi exact ce a spus tânărul: sticluţa de mir poate să fie pe raft ? Bineînţeles! Dar tămâia se poate afla pe noptieră ? Da, de ce nu ! ? Şi iconiţa, poate fi ea aşezată în Biblie între paginile 49 şi 50 ? Nu prea! Dacă nu mă credeţi, încercaţi voi să aşezaţi o iconiţă în orice carte, între paginile 49 şi 50. Nu veţi reuşi niciodată! Aşa că atenţie la orice detaliu, atât la ce spuneţi, cât şi la ce auziţi!

 

             Leon Magdan, Probleme creştine de logica şi perspicacitate, Ed. Mateiaş, Bucureşti, 2007, p. 6.

 
  Acest nou tip de metodă de predare – învăţare este un joc în sine. Copiii se împart în şase grupe – pentru şase pălării. Ei pot juca şi câte şase într-o singură grupă. Împărţirea elevilor depinde de materialul studiat. Pentru succesul acestei metode este important însă ca materialul didactic să fie bogat, iar cele şase pălării să fie frumos colorate, să-i atragă pe elevi.
Ca material vor fi folosite 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru. Fiecare, bineînţeles, că rolurile se pot inversa, participanţii fiind liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. Fiecare culoare reprezintă un rol.
Pălăria albă
•este obiectivă asupra informaţiilor;
•este neutră;
Pălăria roşie
•lasă liber imaginaţiei şi sentimentelor;
•este impulsivă;
•poate însemna şi supărare sau furie;
•reprezintă o bogată paletă a stările afective;
Pălăria neagră
•exprimă prudenţa, grija, avertismentul, judecata;
•oferă o perspectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra situaţiei în discuţie;
•reprezintă perspectiva gândirii negative, pesimiste;
Pălăria galbenă
•oferă o perspectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei;
•culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui, strălucirea, optimismul;
•este gândirea optimistă, constructivă pe un fundament logic;
Pălăria verde
• exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă;
• este simbolul fertilităţii, al producţiei de idei noi, inovatoare;
Pălăria albastră
• exprimă controlul procesului de gândire;
• albastru a rece; este culoarea cerului care este deasupra tuturor, atotvăzător şi
atotcunoscător;
• supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii;
• este preocuparea de a controla şi de a organiza;
Participanţii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi reprezinte fiecare pălărie, gândind din perspectiva ei. Nu pălăria în sine contează, ci ceea ce semnifică ea, ceea ce induce culoarea fiecăreia.
Cele 6 pălării gânditoare pot fi privite în perechi:
pălăria albă – pălăria roşie
pălăria neagră – pălăria galbenă
pălăria verde – pălăria albastră
Cum trebuie să se comporte cel care “poartă” una din cele 6 pălării gânditoare:
Pălăria albă. Cel ce poartă pălăria albă trebuie să-şi imagineze un computer care oferă informaţii şi imagini atunci când acestea i se cer. Calculatorul este neutru şi obiectiv. Nu oferă interpretări şi opinii. Când “poartă” pălăria albă, gânditorul trebuie să imite computerul; să se concentreze strict pe problema discutată, în mod obiectiv şi să relateze exact datele.
Gânditorul pălăriei albe este disciplinat şi direct. Albul (absenţa culorii) indică neutralitatea.
Pălăria roşie. Purtând pălăria roşie, gânditorul poate spune aşa: ”Aşa simt eu în legătură cu…” Această pălărie legitimează emoţiile şi sentimentele ca parte integrantă a gândirii.Ea face posibilă vizualizarea, exprimare lor.Pălăria roşie permite gânditorului să exploreze sentimentele celorlalţi participanţila discuţie, întrebându-i care este părerea lor “din perspectiva pălăriei roşii”, adică din punct de vedere emoţional şi afectiv. Cel ce priveşte din această perspectivă nu trebuie să-şi justifice feeling-urile şi nici să găsească explicaţii logice pentru acestea.
Pălăria neagră. Este pălăria avertisment, concentrată în special pe aprecierea negativă a lucrurilor. Gânditorul pălăriei negre punctează ce este rău, incorect şi care sunt erorile. Explică ce nu se potriveşte şi de ce ceva nu merge; care sunt riscurile, pericolele, greşelile demersurilor propuse. Nu este o argumentare ci o încercare obiectivă de a evidenţia elementele negative. Se pot folosi formulări negative, de genul: “Dar dacă nu se potriveşte cu…” “Nu numai că nu merge, dar nici nu…”
Gânditorul nu exprimă sentimente negative, acestea aparţinând pălăriei roşii, după cum aprecierile pozitive sunt lăsate pălăriei galbene. În cazul unor idei noi, pălăria galbenă trebuie folosită înaintea pălăriei negre.
Pălăria galbenă. Este simbolul gândirii pozitive şi constructive, al optimismului. Se concentrează asupra aprecierilor pozitive, aşa cum pentru pălăria neagră erau specifice cele negative. Exprimă speranţa; are în vedere beneficiile, valoarea informaţiilor şi a faptelor date. Gânditorul pălăriei galbene luptă pentru a găsi suporturi logice şi practice pentru aceste beneficii şi valori. Oferă sugestii, propuneri concrete şi clare. Cere un efort de gândire mai mare, Beneficiile nu sunt sesizate întotdeauna rapid şI trebuie căutate. Ideile creative oferite sub pălăria verde pot constitui material de studiu sub pălăria galbenă. Nu se referă la crearea de noi idei sau soluţii, acestea fiind domeniul pălăriei verzi.
Pălăria verde. Simbolizează gândirea creativă. Verdele exprimă fertilitatea, renaşterea, valoarea seminţelor. Căutarea alternativelor este aspectul fundamental al gândirii sub pălăria verde. Este folosită pentru a ajunge la noi concepte şi noi percepţii, noi variante, noi posibilităţi. Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. Cere un efort de creaţie.
Pălăria albastră. Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfăşurate. E gândirea despre gândirea nevoită să exploreze subiectul. Pălăria albastră este dirijorul orchestrei şi cere ajutorul celorlalte pălării. Gânditorul pălăriei albastre defineşte problema şi conduce întrebările, reconcentrează informaţiile pe parcursul activităţii şi formulează ideile principale şi concluziile la sfârşit. Monitorizează jocul şi are în vedere respectarea regulilor. Rezolvă conflictele şi insistă pe construirea demersului gândirii. Intervine din când în când şi de asemeni la sfârşit. Poate să atragă atenţia celorlalte pălării, dar prin simple interjecţii. Chiar dacă are rolul conducător, este permis oricărei pălării să-i adreseze comentarii şi sugestii.
Pălăria albastră → clarifică
Pălăria albă → informează
Pălăria verde → generează ideile noi şi efortul
Pălăria galbenă → aduce beneficii creative
Pălăria neagră → identifică greşelile
Pălăria roşie → spune ce simte despre
Marele avantaj al acestei metode este acela că dezvoltă competenţele inteligenţei lingvistice, inteligenţei logice şi inteligenţei interpersonale.
Metoda Pălăriilor gânditoare aplicată Pildei Vameşului şi Fariseului:
PALARIA ALBA relateaza pe scurt textul pildei: Mantuitorul povesteste aceasta pilda unor oameni care credeau ca au o importanta deosebita. Doi oameni au mers la templu sa se roage, unul era fariseu, iubit de popor care urma legea lui Moise si implinea toate ritualurile prescrise. Celalalt era vames, urat de popor, pe de o parte deoarece colabora cu administratia imperiului roman, iar pe de alta pentru ca lua taxe mai mari decat cele impuse de catre romani.
Fariseul se roaga laudandu-se, spunand ca posteste de doua ori pe saptamana, da milostenie din izma si marar si ca este incomparabil mai bun si mai drept in fata lui Dumnezeu decat vamesul.
Vamesul se roaga cu teama, stand deoparte, neindraznind sa-si ridice ochii spre cer, ci batandu-si pieptul si zicand: “Dumnezeului, milostiv fii mie pacatosul.”
Mantuitorul incheie aceasta pilda spunand ca vamesul “s-a pogorat mai indreptat la caa sa, “ decat fariseul; “pentru ca oricine se inalta pe sine se va smeri;iar cel ce se smereste pe sine se va inalta.”

Palaria albastra– il caracterizeaza pe vames in contradictie cu fariseul: desi a facurt rau, regreta si il cauta sincer pe Dumnezeu, se pocaieste pentru pacatele facute si cauta indreptarea, in timp ce fariseul in aparenta este un om drept, implinitor al poruncilor dumnezeesti, dar care se considera pe sine mai bun decat ceilalti, care ii judeca pe cei pacatosi, comparandu-se cu ei.
Palaria rosie–este bucuroasa de inrtoarcerea vamesului,  aratand ca vamesul, desi era un mare pacatos, il iubea pe Dumnezeu si din momentul in care a mers la templu ca sa se roage, si-a schimbat viata printr-o adanca pocainta si prin smerenie. Acest lucru reiese din faptul ca sta deoparte, isi bate pieptul, nu indrazneste sa-si ridice ochii spre cer.
Totodata este suparata pe fariseu care, desi cunostea legea lui Moise nu o implinea la adevarata ei valoare, ci dupa bunul sau plac.Este deranjata de atitudinea, mandria si laudarosenia excesiva a acestuia, lucru evident prin locul in care se aseaza ( in fata) si se compara cu ceilalti oameni.

Palaria neagra – critica modul de viata de pana la venirea la templu a fariseului, trebuia ca acesta sa asculte si sa implineasca legea dumnezeiasca mai demult, evident ca si intoarcerea lui s-ar fi produs mai inainte.Considera ca nu trebuia sa aiba incredere in stapanirea romana si nu trebuia sa se puna la dispozitia ei, lucrand ca funcionar, prin acesata dand dovada de lipsa de patriotism si chiar tradare de tara.
Este suparata din cauza trufiei si laudaroseniei fariseului.

Palaria verde– acorda variante fariseului. Daca dorea sa se pocaiasca trebuia sa procedeze asemenea vamesului Zaheu , care a impartit jumatate din averea sa saracilor, iar celor pe care i-a nedreptatit cu ceva le-a intors impatrit; Daca dorea sa schimbe modul de viata ar fi trebuit sa-I urmeze vamesului Levi al lui Alfeu ( viitorul Apostol Matei) care a lasat vama si toate treburile sale si I-a urmat lui Iisus; fariseul i-ar fi putut fi de folos in schimbarea modului d viata deoarece era un bun cunoscator al legii mozaice.
Palaria galbenagaseste un alt final textului: Pe drumul de intoarcere cei doi protagonisti ai pildei se imprietenesc, fariseul dandu-si seama ca vamesul nu este un om chiar asa de rau cum credea.Fariseul s-a intors la casa sa si la rugaciunea de seara, cand si-a analizat toate faptele savarsite peste I si-a dat seama de marele pacat al mandriei pe care l-a savarsit in templu si s-a pocait; fariseul s-a intors la casa sa, si-a impartit averea saracilor si s-a s-a facut ucenic al Sf. Ioan Botezatorul, etc.