Mulţi dintre cei ce corespondau cu preasfinţitul-zăvorât i-au cerut sfatul, întrebându-1: cum şi ce să citească, pentru ca citirea aceasta să le aducă folos sufletesc? Dintre răspunsurile date la aceste întrebări le vom lua mai întâi de toate pe cele în care Sfântul Teofan dă indicaţii cu privire la citirea rugăciunilor sau citirea rânduită de biserică.
- Cereţi o rezolvare cu privire la modul în care să citiţi Evanghelia şi Apostolul: câte un capitol, unul după altul, sau precum se arată în biserică? De vreme ce v-aţi obişnuit deja să citiţi ca la biserică, tot aşa să şi continuaţi...
- Puteţi să citiţi Evanghelia şezând, dar fără să reduceţi evlavia.
- Acatistele şi canoanele să le citiţi bine, precum ?unt rânduite. Uitaţi-vă în Psaltire la sfârşit... Dar să nu vă lungiţi prea mult...
În timpul citirii străduiţi-vă să vă ţineţi inima neocupată, deschisă spre adevăr şi, cuprinzând cele citite înţelegerea, să le sădiţi în inimă. în timpul citirii, fie un stih, fie un altul vă mişcă inima, iar un altul v-o mişcă foarte mult. Reţineţi aceste stihuri care vă mişcă inima şi În timpul zilei pomeniţi-le mai des, mai ales pe acela care v-amişcat mai mult. Acest lucru va înnoi înviorarea inimii - este un lucru foarte rodnic. Este mai bine să citiţi puţin, far cu asimilarea celor citite şi cu simţirea lor, decât să citiţi mult şi fără acestea două: fără ele citirea va fi ca sămânţa căzută pe drum.
- Vă amintiţi, v-am scris să vă concentraţi asupra citirii din timpul zilei, străduindu-vă să duceţi gândurile care vă întâmpină la simţire. Aceasta este o preocupare nesfârşită. Căci, oricât v-aţi concentra, nu veţi ajunge la sfârşitul cugetărilor dumnezeieşti.
- Cât să citiţi Psaltirea? Cât voieşte sufletul... O catismă, două, trei... sau câţiva psalmi.
Cu privire la citirea cu scopul zidirii sufleteşti, preasfinţitul spune următorul lucru:
- Este bine să citiţi vieţile sfinţilor din Minei; chiar dacă nu putem vieţui aşa, totuşi suntem obligaţi să-i imităm pe măsura puterilor şi chiar peste. In fiecare viaţă ni se înfăţişează conturul general al vieţii sfântului respectiv... Din privirea generală a acestor contururi veţi vedea că toţi sfinţii au avut ceva în comun [toţi au avut credinţă tare în Dumnezeu, au dus luptă neîncetată cu patimile lor, au răbdat cu supunere toate încercările trimise lor şi altele asemenea] şi din acestea trageţi concluzia: şi una şi celelalte sunt necesare.
- Vieţile sfinţilor sunt însufleţitoare... şi ne îndeamnă să le imităm, dar pe măsura puterilor noastre. Este bine, totuşi, să împrumutăm din ele osândirea de sine şi smerenia...
- Nu citiţi numai de dragul de a citi, ci pentru a împrospăta şi a hrăni sufletul. Iar el se hrăneşte cu ceea ce prin atenţie trece în inimă şi o înviorează... Dacă în timpul citirii şi al meditaţiei un anumit gând vă scoate din mediul făpturilor şi vă duce înaintea feţei Domnului, închideţi cartea şi rămâneţi cu acel gând... chiar dacă toată ziua.
- În legătură cu aşa numita lectură laică, preasfinţitul dă următorul sfat:
- Mă întrebaţi dacă puteţi citi altceva în afară de cărţile duhovniceşti. Printre dinţi vă spun, abia auzit: puteţi, numai nu prea mult şi nu fără selecţie. Puneţi-vă următorul semn: când, aflându-vă în bună stare duhovnicească, începeţi să citiţi cărţi ale înţelepciunii omeneşti şi acea stare bună începe să plece, aruncaţi cărţile acelea. Aceasta să fie lege generală pentru voi.
Dar şi cărţile înţelepciunii omeneşti pot hrăni duhul. Sunt acelea care ne arată în natură şi în istorie urmele înţelepciunii, ale bunătăţii, ale dreptăţii şi ale marii purtări de grijă a lui Dumnezeu faţă de noi. Asemenea cărţi să citiţi. Dumnezeu Se descoperă pe Sine în natură şi în istorie la fel ca şi în cuvântul Său. Şi ele sunt cărţile lui Dumnezeu pentru cei care ştiu să le citească. Este uşor a spune: citiţi asemenea cărţi, dar de unde să le luaţi? Acest lucru nu vi-1 pot arăta. Astăzi ies mai mult cărţi cu subiecte din ştiinţele naturii. Insă toate au orientare rea, anume: încearcă să explice originea lumii, fără Dumnezeu, şi toate manifestările moral-religioase şi pe celelalte ale vieţii noastre duhovniceşti, fără duh şi suflet. Nici în mâini să nu le luaţi. Există cărţi cu subiecte din ştiinţele naturii fără astfel de idei. Pe acelea le puteţi citi. Este bine să vă lămuriţi alcătuirea plantelor, a animalelor, mai ales a omului, şi legile prin care se manifestă viaţa. Mare este în toate acestea înţelepciunea lui Dumnezeu! Nepătrunsă!
Dar poveştile şi romanele? Există şi printre ele unele bune. Dar, ca să aflaţi dacă sunt bune, trebuie să le citiţi şi, citindu-le, acumulaţi atâtea istorioare şi imagini încât ferească Dumnezeu! Vă murdăriţi căpşorul vostru cel curat. După aceea trebuie să mergeţi să-1 curăţiţi. De ce să vă luaţi asupra voastră o asemenea muncă? Căci, cred eu, este mai bine să nu le citiţi. Când cineva dintre oamenii citiţi bine intenţionaţi vă recomandă o povestire, o puteţi citi. Totuşi, treptat şi pentru varietate.
- Iar numai cu Evanghelia sau cu Noul Testament un veac întreg puteţi trăi - şi tot puteţi citi. Le tot citiţi şi nu le terminaţi. De o sută de ori le citiţi şi tot necitite rămân[1].
După: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înţelepte, trad. Cristea Florentina, Ed. Egumeniţa, pp. 179-182.
[1] În legătură cu citirea Evangheliei, chiar Lev Tolstoi s-a exprimat odată aşa: „Pentru a vă însuşi cea mai înaltă concepţie despre lume, nu este nevoie să mergeţi la cursuri, ci trebuie numai să citiţi Evanghelia şi să nu închideţi ochii, urechile, dar, mai ales, inima" (n.r.)
- Cereţi o rezolvare cu privire la modul în care să citiţi Evanghelia şi Apostolul: câte un capitol, unul după altul, sau precum se arată în biserică? De vreme ce v-aţi obişnuit deja să citiţi ca la biserică, tot aşa să şi continuaţi...
- Puteţi să citiţi Evanghelia şezând, dar fără să reduceţi evlavia.
- Acatistele şi canoanele să le citiţi bine, precum ?unt rânduite. Uitaţi-vă în Psaltire la sfârşit... Dar să nu vă lungiţi prea mult...
În timpul citirii străduiţi-vă să vă ţineţi inima neocupată, deschisă spre adevăr şi, cuprinzând cele citite înţelegerea, să le sădiţi în inimă. în timpul citirii, fie un stih, fie un altul vă mişcă inima, iar un altul v-o mişcă foarte mult. Reţineţi aceste stihuri care vă mişcă inima şi În timpul zilei pomeniţi-le mai des, mai ales pe acela care v-amişcat mai mult. Acest lucru va înnoi înviorarea inimii - este un lucru foarte rodnic. Este mai bine să citiţi puţin, far cu asimilarea celor citite şi cu simţirea lor, decât să citiţi mult şi fără acestea două: fără ele citirea va fi ca sămânţa căzută pe drum.
- Vă amintiţi, v-am scris să vă concentraţi asupra citirii din timpul zilei, străduindu-vă să duceţi gândurile care vă întâmpină la simţire. Aceasta este o preocupare nesfârşită. Căci, oricât v-aţi concentra, nu veţi ajunge la sfârşitul cugetărilor dumnezeieşti.
- Cât să citiţi Psaltirea? Cât voieşte sufletul... O catismă, două, trei... sau câţiva psalmi.
Cu privire la citirea cu scopul zidirii sufleteşti, preasfinţitul spune următorul lucru:
- Este bine să citiţi vieţile sfinţilor din Minei; chiar dacă nu putem vieţui aşa, totuşi suntem obligaţi să-i imităm pe măsura puterilor şi chiar peste. In fiecare viaţă ni se înfăţişează conturul general al vieţii sfântului respectiv... Din privirea generală a acestor contururi veţi vedea că toţi sfinţii au avut ceva în comun [toţi au avut credinţă tare în Dumnezeu, au dus luptă neîncetată cu patimile lor, au răbdat cu supunere toate încercările trimise lor şi altele asemenea] şi din acestea trageţi concluzia: şi una şi celelalte sunt necesare.
- Vieţile sfinţilor sunt însufleţitoare... şi ne îndeamnă să le imităm, dar pe măsura puterilor noastre. Este bine, totuşi, să împrumutăm din ele osândirea de sine şi smerenia...
- Nu citiţi numai de dragul de a citi, ci pentru a împrospăta şi a hrăni sufletul. Iar el se hrăneşte cu ceea ce prin atenţie trece în inimă şi o înviorează... Dacă în timpul citirii şi al meditaţiei un anumit gând vă scoate din mediul făpturilor şi vă duce înaintea feţei Domnului, închideţi cartea şi rămâneţi cu acel gând... chiar dacă toată ziua.
- În legătură cu aşa numita lectură laică, preasfinţitul dă următorul sfat:
- Mă întrebaţi dacă puteţi citi altceva în afară de cărţile duhovniceşti. Printre dinţi vă spun, abia auzit: puteţi, numai nu prea mult şi nu fără selecţie. Puneţi-vă următorul semn: când, aflându-vă în bună stare duhovnicească, începeţi să citiţi cărţi ale înţelepciunii omeneşti şi acea stare bună începe să plece, aruncaţi cărţile acelea. Aceasta să fie lege generală pentru voi.
Dar şi cărţile înţelepciunii omeneşti pot hrăni duhul. Sunt acelea care ne arată în natură şi în istorie urmele înţelepciunii, ale bunătăţii, ale dreptăţii şi ale marii purtări de grijă a lui Dumnezeu faţă de noi. Asemenea cărţi să citiţi. Dumnezeu Se descoperă pe Sine în natură şi în istorie la fel ca şi în cuvântul Său. Şi ele sunt cărţile lui Dumnezeu pentru cei care ştiu să le citească. Este uşor a spune: citiţi asemenea cărţi, dar de unde să le luaţi? Acest lucru nu vi-1 pot arăta. Astăzi ies mai mult cărţi cu subiecte din ştiinţele naturii. Insă toate au orientare rea, anume: încearcă să explice originea lumii, fără Dumnezeu, şi toate manifestările moral-religioase şi pe celelalte ale vieţii noastre duhovniceşti, fără duh şi suflet. Nici în mâini să nu le luaţi. Există cărţi cu subiecte din ştiinţele naturii fără astfel de idei. Pe acelea le puteţi citi. Este bine să vă lămuriţi alcătuirea plantelor, a animalelor, mai ales a omului, şi legile prin care se manifestă viaţa. Mare este în toate acestea înţelepciunea lui Dumnezeu! Nepătrunsă!
Dar poveştile şi romanele? Există şi printre ele unele bune. Dar, ca să aflaţi dacă sunt bune, trebuie să le citiţi şi, citindu-le, acumulaţi atâtea istorioare şi imagini încât ferească Dumnezeu! Vă murdăriţi căpşorul vostru cel curat. După aceea trebuie să mergeţi să-1 curăţiţi. De ce să vă luaţi asupra voastră o asemenea muncă? Căci, cred eu, este mai bine să nu le citiţi. Când cineva dintre oamenii citiţi bine intenţionaţi vă recomandă o povestire, o puteţi citi. Totuşi, treptat şi pentru varietate.
- Iar numai cu Evanghelia sau cu Noul Testament un veac întreg puteţi trăi - şi tot puteţi citi. Le tot citiţi şi nu le terminaţi. De o sută de ori le citiţi şi tot necitite rămân[1].
După: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înţelepte, trad. Cristea Florentina, Ed. Egumeniţa, pp. 179-182.
[1] În legătură cu citirea Evangheliei, chiar Lev Tolstoi s-a exprimat odată aşa: „Pentru a vă însuşi cea mai înaltă concepţie despre lume, nu este nevoie să mergeţi la cursuri, ci trebuie numai să citiţi Evanghelia şi să nu închideţi ochii, urechile, dar, mai ales, inima" (n.r.)
This is your new blog post. Click here and start typing, or drag in elements from the top bar.
RSS Feed
